Efectul crizei financiare, declanșată în anul 2008 este resimțit și actualmente la nivel de sistem economic, deși sistemul financiare și-a revenit deja. Cauzele declanșării dezastrului financiar au fost multiple, însă incontestabil este faptul că, datorită unor inerconexiuni puternice dintre componentele sistemului financiar, dar mai cu seamă a celui bancar, criza s-a propagat mult mai rapid decât în cazul crizelor financiare precedente. Interconexiunile din sistemul bancar sunt o necesitate, deoarece nu toate instituţiile sunt specializate concomitent în atragerea de fonduri sub formă de depozite şi utilizarea lor în creditarea economiei. Unele instituţii sunt specializate în atragerea de depozite, altele doar în acordarea de credite şi trebuie privite ca elemente esenţiale care asigură redistribuirea lichidităţii în cadrul sistemului, de la cele cu excedent înspre cele cu deficit. Însă, aceste transferuri de fonduri sunt purtătoare de risc, în special de credit, fapt ce poate provoca efect de contagiune a întregului sistem și pierderea unor bănci solvabile, care nu au fost în stare să asimileze riscul perceput de la alte bănci cu probleme financiare majore. Pentru a preveni declanșarea unui risc sistemic, este necesară formarea unui mecanism de evaluare a gradului de vulnerabilitate a sistemului față de riscurile generate în cadrul său, dar și a efectului de contagiune, pentru a stabili limitele expunerilor maxime față de elementele sistemului prin norme efeciente de reglementare. Acest articol are ca scop cercetarea fenomenului de contagiune la nivelul unui sector bancar, precum și modalitatea în care se poate transmite mai rapid în situaţia în care există relaţii economice și interdependenţe puternice între băncile respective. S-a constatat că problema contagiunii nu este una locală şi nici nu ar trebui tratată astfel, ci este mult mai amplă, extinzându-se asupra mai multor regiuni, de aceea este importantă găsirea corelaţiilor între ţări cu scopul de a-i reduce efectul, demonstrând, totodată, că pieţele financiare au subapreciat riscul și gradul de interdependenţă între ţări.