Criza economică recentă a relevat eşecul unor modele cognitive şi operaţionale de relansare a activităţii economice. Cel mai grăitor exemplu este teza că stabilitatea preţurilor echivalează cu stabilitatea financiară, cu utilizarea deplină a resurselor. Īn perioada actuală, auzim tot mai des ideea conform căreia deficitul bugetar devine un mijloc de relansare a activităţii economice, īn condiţiile īn care nu are deja caracter inflaţionist. Se poate acţiona asupra cererii de bunuri şi servicii publice prin utilizarea unor fonduri de acţiune conjuncturală, realizāndu-se astfel o politică bugetară suplă. Īn cadrul acesteia, cheltuielile publice pot fi redimensionate īn raport cu mărimea acestor fonduri. Īn cazul īn care nu se efectueză modificări īn reglementarea impozitelor, veniturile fiscale pot constitui instrumente de reglare conjuncturală. Ideea conform căreia deficitul bugetar ar reprezenta o problemă deosebit de importantă a economiei este parţial adevărată, īntrucāt acesta trebuie totuşi să existe. Prin intermediul său, se asigură redistribuirea veniturilor īntre generaţii, relaxarea fiscală īn cazul variaţiei venitului supus impozitării etc.