Organizația este reprezentată de resursa umană. Responsabilitatea conducerii organizației revine ca rol managerului. Eficiența rolului de aconduce se traduce prin capacitatea organizației de a-și atinge obiectivele propuse. Cum reuseste managerul să determine un cadru favorabil atingerii obiectivelor, cum poate determina resursa umană să pună umărul, să īși concentreze toate resursele disponibile īn atingerea obiectivelor stabilite de către instituția pe care o conduce? Acestea sunt deziderate către care tinde orice conducător de organizație, īntrucāt o evaluare a performanțelor manageriale este strict legată de īndeplinirea obiectivelor pe care organizația și le-a propus. Putem privi metaforic organizația compusă dintr-un anumit număr de angajați, fără să conteze acest număr, asemeni unui angrenaj alcătuit dintr-un anumit număr de rotițe echivalente angajaților. Fiecare rotiță fiind ocomponentă separată, la fel de individualist din punct de vedere psihologic, precum fiecare angajat īn parte, dar īntr-o armonie perfectă cu celelalte rotițe. Fiecare persoană sub aspect psihologic devine o entitate separată.