• Acasa
• Scop și obiective
• Consiliu editorial
• Acces si Indexare
• Redactare
• Recenzare
• Arhiva
• Trimite articol
• Conferinta
• Contact
• U.C.B.

Odată cu dezvoltarea tehnologică din ultimii ani, amenințările de ordin cibernetic au devenit din ce în ce mai frecvente. Amenințările cibernetice pot viza atât dispozitivele persoanelor individuale, dar, mai ales, obiective critice ce țin de obiective digitalizate din cadrul industriei naționale, în speță centrale (termo, hidro, nucleare), diverse servicii publice (transporturi, comunicații), agenții guvernamentale, ori din cadrul sistemului sanitar sau serviciilor private vitale, precum sistemul bancar. De asemenea, nu trebuie ignorat nici arealul militar. Astfel, spațiul cibernetic a devenit spațiu operațional, ce intră sub autoritatea statului, în ceea ce privește asigurarea securității. Odată cu extinderea digitalizării în tot mai multe domenii de aplicare, securitatea cibernetică a devenit un aspect vital al securității naționale, în vederea protejării indivizilor și a infrastructurilor sau serviciilor de importanță națională. Având în vedere importanța crescută a securității cibernetice, această lucrare pornește de la asumpția conform căreia statul, ca actor rațional, reprezintă agentul ultim în ceea ce privește asigurarea securității. Întrebarea de la care pornește această lucrare se referă de la modalitățile prin care statul poate aborda amenințările de ordin cibernetic. Un răspuns în acest sens este dat de teoria alegerii raționale. Anume, statul, ca actor individual, poate adopta o conduită rațională în ceea ce privește prevenția, răspunsul și recuperarea după un atac cibernetic. Teoria alegerii raționale poate reprezenta un bun îndreptar pentru conturarea unei alegeri în conițiile existenței a două sau mai multe alternative într-un mediu determinat de volatilitate a informațiilor.