Imobilizările se referă la acele active care sunt destinate să servească o perioadă īndelungată activitățile entității, respectiv mai mare de un an. Īn funcţie de forma de existenţă pe care o īmbracă, activele imobilizate se īmpart īn trei categorii: imobilizări corporale, imobilizări necorporale și imobilizări financiare. Abordarea imobilizărilor corporale este dată de beneficiile generate ca urnare a utilizării lor, fapt care contribuie la o dezvoltare sustenabilă pe termen lung a entității. Ca urmare, obiectivul cercetării este de a prezenta imobilizările corporale atāt din punct de vedere teoretic, printr-o obordare generală a aspectelor legate de definirea, formele imobilizărilor, recunoașterea și evaluarea, cāt și din punct de vedere contabil prin prezentarea unor studii individuale care să particularizeze abordarea adusă acestei componente bilanțieră.